SUNT SUPARAT !!!

Asta e cert . Sunt suparat . De aici incepand , am o problema . Pe cine sau de ce sunt  suparat ?

Sunt suparat pe lume, pe societate , pe tot ce ma  inconjoara….?!

Am ajuns sa fiu pesimistul de serviciu si asta ma deranjeaza cel mai mult . Ne plangem toata ziua de un sistem pe care tot noi il toleram .

 Il toleram , il incurajam si il sustinem .

Ne plangem ca nu sunt bani pentru spitale sau pentru scoli , dar refuzam sa facem contract cu meseriasul  care ne zugraveste casa.

Ne plangem ca nu mai avem siguranta pe strada sau in casele noastre , dar ii injuram pe politistii care ne trag pe dreapta .

Ne plangem de pericolul reprezentat de droguri , dar trecem nepasatori pe langa magazinele de vise aducatoare de etnobotanice.

Il uram pe tiganul de la scara alaturata , cand pleaca cu mertanul la cumparaturi , dar acceptam cu bucurie cand ne invita la botezul din fata blocului.

Acceptam cu seninatate un salariu , pe cartea de munca , de doar 600 RON iar pentru restul de 5000 RON am inventat drepturile de autor. Si ne plangem ca nu se colecteaza bani la buget .

Participam zilnic la o goana nebuna , la o intrecere de tip socialist …cine fura mai mult statul , cine plateste mai putine impozite … Apoi ne plangem ca nu sunt bani pentru pensii , pentru doctori , pentru profesori …

Ipocrizia a ajuns sa fie a doua noastra natura . Ipocrizia face parte din noi , respiram o data cu ea , mancam , dormim cu ea  , ne plimbam cu ea , suntem indragostiti de ea.

Ii injuram pe doctori cand le bagam plicul in buzunar , dar nu ne gandim ca amaratul nu are venitul pe drepturi de autor.

Ii umilim pe profesori din acelasi motiv , fara sa ne aducem aminte ce au insemnat ei pentru fiecare dintre noi .

Am ajuns sa nu ne mai vedem , sa privim doar de la un metru incolo . Fiecare dintre noi are certitudinea ca munceste mai mult decat oricare alt semen de-al sau si ca ia mai putini bani.

Ipocrizia , invidia, rautatea , aroganta, cinismul ….toate astea sunt cuceriri ale ultimelor doua decenii cu care nu ne mandrim , nu le recunoastem , dar nici nu le negam . Vom ajunge sa le consideram dogme si sa le acceptam ? In lipsa unor modele , in situatia unor false sisteme de valori , cum ne vom educa urmasii ?  

Si partea cea mai proasta e ca ne-am obisnuit cu toate astea . Fac parte din cotidianul fiecaruia dintre noi . Traim cu ele , respiram acelasi aer, ocupam acelasi spatiu .

Si revin cu intrebarea .

EU PE CINE SA MA SUPAR  ?