Anii 90… Efuziune sociala, expansiune economica ???? Noooooo….. Cei mai rapizi dintre romani incarca sute de rulmenti si mii de surubelnite si pleaca sa le vanda la prietenii nostri turci. Altii , si mai rapizi, scot banii repede si pleaca in Europa si-si aduc masini …. Straine… Puternice…. Intr-un cuvant …Fitze !!! Cei ramasi acasa, crezi ca sunt aia prosti ? Nooooo… Se reprofileaza. Taxe de protectie celor care s-au inavutit din vanzarea surubelnitelor si furatul masinilor aduse de peste….
Asta a fost introducerea . Ca sa iti dai seama, cititorule mai tanar, unde ne situam in timp …
In acesti ani , un amic de-al meu , proaspat proprietar de BMW , adus din Germania, imi spune o poveste care , de-abia acum incepe sa capete valente concrete.
Asadar… Omul, bucuros proprietar de BMW, constata cu groaza ca dupa doar doua saptamani i-a disparut din fata casei. Se duce la politie sa reclame furtul. Politistii, transformati peste noapte din militieni, se straduie sa scrie un proces verbal si ii dau asigurarii amicului meu ca vor face tot posibilul sa ii gaseasca masina . Trece o saptamana, trec doua , nimic …. Se duce amicul meu din nou la politie…aceleasi asigurari, promisiuni….. Cand iese din sediul politiei, un binevoitor il opreste si-i sopteste complice : „O recompensa , ceva ???” . Prima reactie a amicului a fost sa bage mana in buzunar. Balcanici, deh…. „Noooooo…!!! ” vine raspunsul imediat”. „Te duci in Primaverii, langa sala Floreasca , e o terasa , „Ficus”. Scrii un biletel, dai un numar de telefon si il lipesti pe unul din stalpii de pe trotuar, in dreptul terasei. Te va cauta cineva”. A doua reactie a amicului meu a fost de nod in gat, lipsa de aer, amestecata cu o stare de nervi tangenta cu nebunia. Dar, nevoia de recuperare a masinii a fost infinit mai mare. A scris biletul cu „ofer recompensa” , a lasat un numar de telefon si l-a lipit pe stalpul cu pricina. Mult mai rapid decat falnicii politieni, a doua zi a sunat „cineva”. A fost invitat la o cafea , la terasa Ficus, unde a inceput negocierea. Mai trebuie spus ca, terasa Ficus , a fost, la epoca aceea, una din precursoarele celebrelor cafenele de fitze din zona. Acum e doar o amintire, pe locul ei fiind un superb rond de petunii. Reiau… Negociere care a insemnat acceptarea unui procent de 30% din pretul masinii ca recompensa pentru recuperare. Pret fix, conform cu factura masinii. Oameni seriosi , nu gluma… Cu specificatia ca, daca incearca ceva cu politia , vreun denunt , flagrant ceva….totul pica si nu-si va mai vea masina nici in poze. Realizand imediat ca tot acest vis urat a inceput cand a fost contacta de acel „binevoitor” in fata sediului politiei si ca totul e „aranjat la toate segmentele” , amicul meu a renuntat la orice reactie si a platit. S totul s-a terminat. Din pacate , doar pentru amicul meu.
PS. In final, dar nu in cele din urma , trebuie specificat faptul ca acea terasa ii apartinea, pe surse, lui Catalin Voicu. QUOD ERAT DEMONSTRANDUM.